...

Imi e greu...imi e foarte greu sa imi dau seama ce s-a intamplat, imi e greu si sa realizez ca s-a terminat si cel mai dificil imi e sa imi dau seama cum se poate ca intr-o zi sa spui ceva si in alta zi sa pleci fara sa te uiti inapoi...
Stii, intotdeauna am considerat ca avem ceva special...ma adresez personal pentru ca stiu ca poate vei citi randurile astea...e modul meu de a ma manifesta, nu stiu sa tip, sa insist, sa plang sau sa ironizez...stiu doar sa spun ceea ce simt...asta am invatat de la tine. Si iti recunosc ca imi e greu, chiar daca se spune ca nu e bine sa arati ceea ce simti...imi e greu pentru ca nu inteleg si nici tu nu depui niciun efort sa imi arati...sa imi arati cand gresesc, sa imi arati cand intrec limita sau cand ma plafonez...poate nici nu vrei, poate ti-a ajuns sau poate imi atribui eu prea multa importanta in viata ta...se poate si asta...se spune ca daca judeci prea mult oamenii nu vei mai avea timp sa ii iubesti...de aceea te rog sa nu ma judeci, nici sa ma iubesti, doar un singur lucru te rog: sa nu gresesti din cauza mea, sa nu faci ceea ce odata mi-ai spus ca nu vei face, chiar daca acum ai facut-o a doua zi...gandeste-te cum sa privesti spre stele, nu ramane in noroi, chiar daca simti nevoia...
Si chiar daca ai renuntat usor si nu ai luptat pentru ceva ce poate, candva era al tau...macar mergi pe o traiectorie dreapta, cine stie, poate ne vom mai intalni, cu alte ganduri, mai pozitive si poate, tot candva, nu ne vom mai multumi cu franturi...si va exista un "noi" cu adevarat...


Ai grija de tine dragul meu...

Imi e atat de greu sa spun si atat de greu sa recunosc ca am gresit...de ce oare gasim valoarea numai atunci cand pierdem? de ce trebuie sa constientizam ceva bun numai atunci cand el nu mai e...de ce? Am actionat eronat, am crezut orbeste, am sperat copilareste...stupid me. Insa acum stiu... experienta se cladeste pas cu pas, nefericire cu nefericire, impas cu impas, lacrima cu lacrima. Nu vreau sa ma razbun si nici sa plang...nu, ar fi in zadar...o pierdere de timp...timpul vs sti sa le plateasca pe toate...el nu ii e dator nimanui...stii de ce imi pare cel mai rau, stii de ce nu ma pot dezvata, stii ce ma irita cel mai mult? Faptul ca am incredere in oameni....increderea in oameni... ce sintagma stranie...totul din jur ma face sa imi pierd orice speranta ca in oameni se mai poate identifica ceva bun...oamenii sunt falsi, ironici, lipsiti de scrupule...pentru ei exista doar alb sau negru, stanga sau dreapta...imi e dor de el, foarte dor de el...el care ma rasfata, ma bucura, imi daruieste fericire cu fiecare gest, el care ma iubeste. Acel el pe care l am lasat ptr un capriciu copilaresc, acel el care ma face acum sa traiesc doar cu o jumatate din mine, acel el care ma merita...regrete? Tot timpul vor fi...speranta? Intotdeauna va exista...altii? Vor fi uitati...nu au meritat nimic sau...poate isi merita soarta...eu, o am pe a mea. Iar el...el e al meu si atat.

Flyling...

Imi incep postarea asta din dorinta de a mai vorbi, fie chiar virtual..imi e usor daca nu am in fata un "public" caruia sa ma scuz ca nu am toate cuvintele la mine sau ca am introdus eronat o idee doar ptr a spune ceva frumos...nu, nu vreau asta...vreau doar sa scriu..ma linisteste, imi confera o gura de aer pe care mi-o doresc acum...
Nu vreau sa fiu judecata, interpretata sau ajutata..nu, vreau doar sa scriu acum, pentru tine...nici tu nu stii ca scriu pentru tine, nu ai avea cum...
Imi e dor de mine, cum eram eu in momentele astea, gandeam, visam, meditam, ma rugam pentru ceva bun...imi doream sa fie ceva bun si..imi reausea..a venit si momentul acela, am avut ceva bun...nu stiu daca a fost o impresie de moment, imi e greu sa spun asta...au fost clipe de neuitat si...atat...le-am strans in palma si am suflat...ma detasez cu greu de suflarea aceea de viata, dar din pacate nu mi-a placut si nu imi va placea sa traiesc niciodata cu prea multe compromisuri...nu imi place sa ma leg de ceva daca eu simt ca locul meu nu e acolo...astazi pot fi cu tine aici, dar daca, doar daca indraznesti sa imi faci ceva rau, jur ca plec si nu ma vei mai intalni niciodata...chiar am puterea asta, oricat te-as iubi de mult...
Uneori am impresia ca nu ma cunosc foarte bine, dar nu e nici pe departe asa..am fost surprinsa de multe ori de mine...sunt instabila...si sunt greu de pastrat...asa mi s-a spus...si mare dreptate a avut...si sunt omul extremelor...pot sa te urasc pana la refuz sau pot sa te iubesc si sa nu am nevoie nici macar de aer...imi place sa risc, imi place sa ma reinventez in fiecare zi si sa fac ceea ce altii nu ar indrazni(din principii, morala,judecata). Imi e dor de noi, asa cum am fost candva, asa cum stiu ca nu vom mai fi...imi e dor de ceva nou care sa ma tina langa el..pentru totdeauna...sa radem toata ziua si sa ni se para suficient, sa mancam o inghetata sau un cartof prajit si sa ne hranim doar din zambete, sa plecam intr-o dimineata pe jos fara sa avem vreo directie, sa imi gasesc numele scris pe plaja sau sa primesc o floare pe care sa mi-o pun in par... dulci fantezii...din pacate, asa cum mi s-a mai spus, nu poti trai din asta...viata e mai mult decat atat, dragostea trece prin stomac si prin portofel...si daca eu nu vreau sa accept asta? Daca eu vreau mai mult de la cineva si daca el...nu isi face aparitia?
Imi e frica de singuratate, nu vreau si nu pot sa ma bucur singura...pe langa cariera si o familie frumoasa imi doresc si fericire...prea mult nu? In general cer prea mult de la mine..de ce oare sa gandesc acum..nu pot doar sa fac?
Zambesc ,incerc sa imi fac o incheiere frumoasa si sa revin la ceea ce sunt..un om purtat de soarta...iar ai viasat Bianca...persoana pe care tu ti-o doresti nu exista...sau daca exista, de ce nu face nimic sa fim impreuna? Pacat...nu voi mai astepta mult...

Back to you!

It starts about 3 months ago with no hope for something better, but the time reveals me that a good thing never comes alone or in the moment that you're expecting. It is absolutly fantastic how I feel this days, how happy I am and how my life changed.
It is of course a matter of chance if it will be forever, but I really want to live every single moment for this...


Thank you for making me feel that I'm the only girl in the word!

A lot of thoughts are in my mind now,a lot of questions,a lot of hopes and a lot of memories...what should I do with them?Drop...or burn this parts that are hacking my smiles?
Regrets? I don't have time for regrets ...

Mi-e dor de momentele cand era bine...

Oameni...sau doar fiinte ?

Oamenii au,in general,multe ganduri si pareri,aspiratii sau simple dorinte despre ceea ce au si mai ales despre ceea ce ar dori sa aiba.
Alearga mereu sa descopere piatra filosofala,sa deschida cu propriile maine cutia Pandorei sau sa atinga cele mai inalte culmi ale performantei...Se spune ca trebuie sa fii intotdeauna intr-o continua concurenta cu propria persona si cu propriul eu,sa incerci in fiecare zi sa te introspectezi si sa iti placa de tine,sa te mandresti cu ce ai si cu ce poti in lumea asta mica,plina de idealuri ce se raspandesc in zari necunoscute tot mai des....
Mi-e greu sa ma descriu pe mine,sa spun ce idealuri am,pe cine am ca mentor sau cum planuiesc eu sa ies din anonimat...de altfel,mi-e frica sa nu mi le furi tu,cel care te uiti la mine cu ciuda si sa fugi cu ele,iar eu,sa raman deziluzionata... "si acum incotro?"
Ceea ce as vrea eu sa traiesc este drumul ala plin de obstacole,prin care trecem toti,sa ma incumet sa intru in jocul asta matur,viata,ce ma face si pe mine si pe tine,sa admitem ca toti avem scopuri precise in lumea asta si ca,oricat ai incerca sa te abati de la ruta ce ti-a fost desenata de EL,cel care ti-a dat suflare de viata si cel care te lasa sa te autoperfectionezi in fiecare zi,pur si simplu e in zadar...ti-a fost ridicat un perete mare,de sticla si nu il poti trece,uneori nici nu il poti atinge...



Si acum hai sa deschidem ochii si sa vedem fiecare realitatea asta ce ne formeaza zi cu zi si sa ne lasam purtati de hazard...