A lot of thoughts are in my mind now,a lot of questions,a lot of hopes and a lot of memories...what should I do with them?Drop...or burn this parts that are hacking my smiles?
Regrets? I don't have time for regrets ...

Mi-e dor de momentele cand era bine...

Oameni...sau doar fiinte ?

Oamenii au,in general,multe ganduri si pareri,aspiratii sau simple dorinte despre ceea ce au si mai ales despre ceea ce ar dori sa aiba.
Alearga mereu sa descopere piatra filosofala,sa deschida cu propriile maine cutia Pandorei sau sa atinga cele mai inalte culmi ale performantei...Se spune ca trebuie sa fii intotdeauna intr-o continua concurenta cu propria persona si cu propriul eu,sa incerci in fiecare zi sa te introspectezi si sa iti placa de tine,sa te mandresti cu ce ai si cu ce poti in lumea asta mica,plina de idealuri ce se raspandesc in zari necunoscute tot mai des....
Mi-e greu sa ma descriu pe mine,sa spun ce idealuri am,pe cine am ca mentor sau cum planuiesc eu sa ies din anonimat...de altfel,mi-e frica sa nu mi le furi tu,cel care te uiti la mine cu ciuda si sa fugi cu ele,iar eu,sa raman deziluzionata... "si acum incotro?"
Ceea ce as vrea eu sa traiesc este drumul ala plin de obstacole,prin care trecem toti,sa ma incumet sa intru in jocul asta matur,viata,ce ma face si pe mine si pe tine,sa admitem ca toti avem scopuri precise in lumea asta si ca,oricat ai incerca sa te abati de la ruta ce ti-a fost desenata de EL,cel care ti-a dat suflare de viata si cel care te lasa sa te autoperfectionezi in fiecare zi,pur si simplu e in zadar...ti-a fost ridicat un perete mare,de sticla si nu il poti trece,uneori nici nu il poti atinge...



Si acum hai sa deschidem ochii si sa vedem fiecare realitatea asta ce ne formeaza zi cu zi si sa ne lasam purtati de hazard...

Nu...azi nu..poate maine,dar azi nu...

Azi e o zi mai speciala..azi e o zi in care am chef sa scriu,sa scriu tot ce gandesc si simt...mi se plimba atatea idei prin minte,nici nu stiu cand se vor opri micii mei omuleti agitati,cand imi vor pune ei viata cap la cap...


De obicei am incredere in oameni,foarta multa incredere...pentru ca mi se par docili,fragili,ambitiosi poate chiar deschisi la sentimente...am avut si am atatea dezamagiri incat nu stiu ce as putea sa mai fac...de multe ori am preferat sa ii sprijin pe altii si eu sa ma las purtata de vant ca o frunza ce si-a depasit timpul de viata pe lumea asta...si cand tu crezi ca va fi bine...gata..se sparge totul in mii de bucati si cred ca voi fi blestemata 7ani...


Asta cred si eu acum:am spart oglinda fericirii mele..;)

Tu ce parere ai?

"Viata e o scena/Pe care omul apare/Joaca rolul vietii/Si apoi dispare"...am gasit fragmentul asta intr-un carnetel vechi din clasa a VIII-a..si m-a facut sa reflectez atat de mult...

Eu am o parere foarte pozitiva despre tot ce inseamna viata si cred ca ultimul lucru pe care as fi de acord sa il fac ar fi sa imi termin socotelile cu ea..insa ma gandesc la faptul ca totul trece prea repede...e prea efemer...parca ieri era iarna,venise Mosul si mancam cozonaci si acum...stau la plaja pe balcon...clipele nu mai au valoare,schimbarile devin bruste,amintirile se prafuiesc pe o etajera a sufletului..si atunci ce ne ramane?...


Imi aduc aminte de zilele copilariei,de zambetul acela inocent si de zilele de vacanta..parca aveau alta continuitate..mi se parea ca traiesc fiecrae moment..acum..ma vad deodata la sfarsitul liceului,ma opresc si ma intreb:si acum?Imi vin in minte tot felul de idei,cum sa ies din anonimat,cum sa vad cat mai mult din lumea asta frumoasa,cum sa rad mai frenetic,cum sa ma bucur?....acum pornesc cu adevarat in viata si mi se pare ca nu stiu nimic,ca nu am experienta,ca sunt prea frageda in lumea asta rea...nu stiu de ce sa ma feresc,pe cine sa apreciez,cu cine sa ma intovarasesc sau pasii cui sa ii urmez...mai vreau copilarie,mai vreau sa stau ziua la soare si sa fiu fericita ...


Defapt ce suntem noi,oamenii?Si...ce rost avem in lumea asta?Ce e destinul?..El exista...?
Mi-e greu sa cred ca suntem numai noi in spatiul asta sau ca am fost creati numai pentru lumea asta..insa stau cateodata si ma gandesc cu groaza la sfarsitul vietii...si daca mor..ce fac..unde ma duc?...cum o sa fie acolo?..nu o sa mai am telefon,internet,iesiri in parca?...cum o sa fie?...vreau lumea asta a mea,in care ma simt minunat,in care ma regasesc...si daca o sa imi schimb modul de viata o sa traiesc la nemurire?..Nu o sa ma plictisesc de mine?...Nu o sa vreau sa ma reincarnez?...



Cate intrebari fara raspuns am...



Ma simt confortabila insa cand ma gandesc la destin,la faptul ca pur si simplu unele intamplari nu le poti evita,orice ai face..se intampla sa imi doresc ceva si sa obtin,se intampla sa imi schimb optiunea cu 2minute inainte si sa realizez ca am depasit ceva teribil..se intampla multe,pe care nu le pot intelege...insa cred ca tocmai asta e farmecul vietii...



....viata asta frumoasa,plina de mister si surprize....


Tu ce parere ai?

Ganduri....printre randuri....

E greu sa fii multumit de cineva...sa crezi ca poti avea incredere in cineva..sa fii prieten cu adevarat al cuiva...de fapt..ce stim unii despre altii..uneori doar numele,alteori poate putin din ceea ce gandim dar niciodata nu stim sau nu putem anticipa cum gandesc si ce simt altii...poate ai impresia ca esti placut sau poate ca nu te definesti decat prin indiferenta...mi-as dori sa pot citi gandurile oamenilor,sa trec printre ei si sa spun:ce frumos gandeste..sau..chiar isi iubeste prietena...uite-l ce ambitie are..candva va ajunge cineva....insa nu se poate,cum nu se poate nici sa stii ce te astepta peste un moment...suntem mandrii de noi ca am descoperit Cosmosul,ca am calcat pe Luna sau ca stim sa citim in stele...insa lucrurile astea simple..ce tin de noi si tot de cunoastere..cand vom invata sa le dobandim..sau macar sa le intelegem?....cand vom invata sa ne cunostem,sa ne acceptam asa cum suntem,sa nu mai fim ironici si plini de masti,sa nu mai uram si sa ne purtam exact asa cum simtim,sa ne acceptam ca suntem intr-un fel...sa spunem tuturor asta si sa mergem mai departe..asa cum suntem....ne amagim mereu cu existenta noastra fericita,insa nu mai suntem de mult fericiti...ne transformam mereu si ni se pare normal..ni se pare normal sa ne batem joc de oameni,ni se pare normal sa calcam pe tot ce am cladit pana atunci:prietenii,relatii,amintiri...le strangem in palma,le facem praf..si apoi suflam cu nonsalanta...ba chiar suntem mandri...zambim sadic si trecem mai departe...asa suntem noi...necunoscatori si fragili...simpli oameni...purtati de soarta...


Cand o sa ne putem schimba....???...Oare cand????

Poezie fara tiltu

Naturalete...
poate blandete
Suplete...
poate carente
Acuratete.....
poate tristete
...cate esente....

Eu si cu mine...

Mi-e greu uneori sa ma gandesc ca am facut candva niste alegeri...niste alegeri care m-au costat lacrimi,timp pierdut,regrete,tristete....un mix deloc placut pentru psihicul meu si asa in formare....privesc acum in urma...ca si cum as fi o bunica..ce isi intoarce privirea peste umar sa vada de ce i-au iesit atatea fire albe....ma uit si parca vreau sa ma intorc,sa imi repar greselile...sunt multe...nu as avea cum sa le spun pe toate vreodata,poate nici cum sa mi le amintesc pe toate...insa traiesc cu speranta ca si daca am acceptat ceva atunci cand nu trebuia...poate o sa mi se intample ceva care o sa-mi schimbe cu totul viata...asa traiesc eu ..din sperante si iluzii...din vise marete,ca niste baloane de spuma,foarte fragile,ce se vad vag..insa ele exista..si stau mereu si ma intreb daca se vor sparge vreodata..sau ma vor astepta pe mine sa privesc prin ele si sa le ating..imi place sa privesc stelele seara..si sa ma gandesc departe...mi-as dori sa pot zbura printre ele...imi dau o senzatie de liniste,de un infinit....ele imi calmeaza orice celula suparata,trista,melancolica....e o terapie benefica pentru mine!
Imi doresc multe...si undeva printre neuronii mei circula ideea ca o sa am parte de un viitor stralucit...ca stelele pe care le vad noaptea...poate o sa auziti candva de mine...eu...stiu sigur asta!




Va pupa,
Bya

?????????

Iar trec printr-o faza de negativism si iar nu imi place de mine...nu stiu ce sa fac...unde sa merg...pe cine sa iau in seama,cu cine sa ma alatur la drum....

U stii ce sa imi spui?Stii cum sa ma incurajezi?...Ce e frumos pe lumea asta?...Parca am ajuns sa imi fie frica de bine,de lumina,de ce e minunat...ma vad ca o stafie,care incearca sa isi gaseasca un trup in care sa traiasca...sa ia personalitatea altcuiva,sa ii fure identitatea...imi doresc sa ies si sa fac excat ceea ce vreau,sa fiu cu adevarat libera...libertatea...ce cuvant fals,la fel si semnificatia...nu suntem liberi,nici macar sa respiram...ne obliga organismul..nu poti face nimic doar cu acordul tau...mergi si tot cauti toata viata ceva ce nu dobandesti poate niciodata...traiesti din vise si sperante,insa lupti degeaba...si stii de ce?..ptr ca viata te schimba..te dezumanizeaza,te face hidos si pe urma vrei sa dai vina pe destin..nu,nu el te-a tranformat asa..tu ai devenit ceea ce esti...te nasti cu iubire in suflet..si o pierzi,pentru ca lumea te vrea malefic...vrei sa faci bine,insa nu reusesti decat sa te prezinti ca o caricatura...te deformezi complet..ajungi la batranete sa te caiesti de pacate,insa parca nici atunci nu vrei....parca doresti sa mai faci putin rau..si atunci?...care e reteta fericirii?...pentru ca eu am parte numai de deziluzii si dezamagiri....toate alcatuiesc mixul vietii mele...

Multumesc....

Am mult de multumit...nici nu stiu cu cine as putea sa incep...cu prieteni,colegi sau simpli oameni pe care i-am intalnit?...toti conteaza intr-o masura pentru mine,fie ca ei ma plac sau nu,fie ca ma vorbesc pe la spate sau ma admira in fata...prefer sa gasesc partea buna a lor,asa cum a spus Omy....si are dreptate...fiecare e bun in felul sau si fiecare are raul lui...ins astau acum si ma gandesc ca am devenit asa de rai...si paremi-se ca nu ne vom opri...imi pare rau ca e tocmai acum..si desi am fost acuzata ca sunt de partea nu stiu cui....un lucru e sigur...nu stau sa barfesc pe nimeni,sa pup undeva pe nimeni....daca vreti sa fim prietene..ok..insa obiceiuri d'astea negative nu am si nu imi doresc sa capat...in fine...imi cer scuze daca s-a simtit cineva...eu am vb in general....am pornit de la una si ajung la alta....ii multumesc unei persoane speciale ce a aparut de curand in viata mea...si ii cer scuze daca sunt prea stresanta,sper sa ma accepte asa cum sunt si sa vb in continuare asa cum am facut pana acum...multumesc tie....si multumesc tuturor celor care ma plac si care nu....:*:*:*

Prajitura cu ras si emotii...

Aluat:se ia o clasa de a XII-a a unuia dintre cele mai decente colegii,se amesteca cu o zi de joi,cu 2 ore de engleza(in care e programata o lucrare oribila)si se presara cu vreo 60 de inspectori....
Aluatul astfel obtinut se lasa sa se framante..pana ce se aduna multe emotii,frica si batai critice de inima...se alearga asa cum nu am mai facut-o niciodata....si in sfarsit...se iese....la un suc,o mancarica....acum..ce o fii joia viitoare..
vom vedea...insa pana atunci....sa servim parjiturica pentru ca va trece timpul si nu vom mai avea ocazia,nu?


P.S:Kiss all my girls...(se stiu ele....nu le amintesc pe grupuletze:P ...eu va iub pe toate...:*:*:*)

Schimbari...

Lumea e intr-o continua schimbare....
Ne uitam peste tot in jur si vedem fete de oameni fericiti,tristi,optimisti....uneori ma gandesc ce s-ar intampla daca as putea sa trec pe langa ei si sa le citesc gandurile...ce as descoperi:tendinte sinucigase,framantari psihice sau doar simple ganduri?Sunt 6miliarde de caractere si un numar infinit de idei ce le compun pe acestea...
M-am oprit pentru o clipa si am inceput sa ma analizez....fac asta atunci cand ma plictisesc de viata reala si caut un univers compensatoriu unde sa pot purta o discutie cu ,,EU-l,, meu...am descoperit multe:in primul rand m-am hotarat ce vreau de la viata,ce facultate vreau sa urmez,ce cariera(imi place teatrul,cei care ma cunosc stiu asta...acolo ma simt bine,acolo pot fi ce vreau fara sa fiu judecata de ceilalti).Dupa am observat o schimbare in atitudine,in comportament,o nervozitate nefondata.Mi-am facut o introspectie si mi-am dat seama ca eram foarte nefericita.Spun eram pentru ca,intre timp, m-am ,,vindecat,,.De la ce pornise totul?...Hmmm...stiu eu mai bine.Astfel am incercat sa ,,lucrez eu cu mine,, cu gandurile mele,cu tot ceea ce simteam pana atunci,am incercat sa invat sa fiu matura.Si am reusit.Acum simt ca sunt alta.Micile esecuri m-au ambitionat si m-au facut mai puternica.Am capatat insa si o mica reticenta,sunt mai rece....si am descoperit ca imi e bine...poate asa trebuie sa fiu...am invatat sa iert,pentru ca astfel ma pot considera implinita cu mine,la urma urmei de ce sa urasti?Doare mai tare indiferenta...stiu asta tot din propria experienta....si inca ceva...am invatat sa cred in soarta,destin si roata care se invarte si te poarta fie sus,fie jos,te invata sa ii respecti pe ceilalti....
Am invatat multe si ma bucur ca sunt asa acum,chiar daca am 17 ani si unii ma cred ,,fetita,, eu ma simt bine asa cum sunt si consider ca in fiecare zi am ceva nou de invatat,chiar daca voi fi condamnata de unele ,,domnisoare,, care poate in capsorul lor micut viseaza sa devina urmatoarea sotie a lui Iry...
Sunt multe de zis si poate le voi aminti pe parcursul acestui blog....


Va pup pe toti si va transmit o replica ce mie imi place enorm:"Numai in haite de oameni destepti vom reusi..."

Ce greu e sa fi fata...

Da...sunt fata...si de fiecare data cand ma trezesc dimineata ma intreb:oare imi sta bine parul?...mi-a iesit vreun cos?...am cearcane?....pur si simplu nu pot altfel....asa e viata noastra,mereu in conflict cu propria persoana,mereu vrem modificari:ce suvite blonde,se poarta rozul,ce tricou alb,se poarta rozul,violetul(ca doar na ,,flacara violet,, poarta noroc:)))..)si din toata enumeratia asta nu lipsesc cosmeticele...ce ne-am face fara ele....imaginati-va o luma fara cosmetice,o lume fara culoare....creme,farduri,gloss-uri....si mai ales parfumul...o da....aici e cu adevarat dificil....insa binenteles din ,,reteta,, asta nu poate absenta masca de fata....si intr-una din zile eu si my best friend am aplicat o astfel de compozitie...rezultatul nu poate fi decat unul comic,atasat alaturi in aceasta poza...binenteles k am patat si o perna,2 prosoape,pe jos...insa vorba aceea :,,rabda baba la frumusete,,
Concluzia:ce greu e sa fi fata...:)))))))))))))))



P.S :trebuie sa precizam faptul ca in realitate suntem muuuuult mai dragute..:D

,,Invata de la toate... ,,

Ma bucur ca am regasit o poezie pe care o uitasem,dar care transmite atat de mult...




Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

E oare alegerea corecta pe drumul vietii?

E aproape 12noaptea....stiu ca e tarziu....insa...stau si ma gandesc la cat de fericita sunt eu!Unii isi doresc atat de mult,incat nu isi dau seama k e nimic pe langa ceea ce au....altii,se multumesc cu mai putini,insa sunt miliardari in sentimente..oare cum e bine?


Eu cred ca e bine asa:

1)e bine sa iubesti;
2)e bine sa ai sperante;
3)e bine sa iti doresti totul,pentru ca stii ca il meriti;
4)e bine sa te bucuri de lucrurle simple,chiar daca altii rad de tine;
5)e bine sa gresesti,pentru ca stii ca vei deveni mai puternic;
5)e bine sa crezi in Dumnezeu pentru ca EL exista si te ajuta mereu;
6)e bine sa fi puternic si sa lupti pana la capat pentru ceea ce iti doresti,pentru ca vei reusi;



..........E bine sa fi OM,pentru ca majoritatea e populatie...

New beginnig.....

Ai simtit vreodata o dezamagire profunda?...Ai aflat ceva ce te-a scarbit pur si simplu?....Ai regretat tot,insa ai privit din umbra cum se desfasoara totul?.....Ai incercatsa zambesti atunci cand totul ti se parea un teatru murdar prea murdar pentru tine?.....Ai inceput sa privesti totul cu indiferenta pentru ca stii ca ea doare mai tare decat ura?....


CUM AI REUSIT?


(Multumesc prietenelor care ma sustin mereu...va iubescccccccccc zuzelor)

Femeia-a fost,este si va fi un mister...

Incep lista mea de cugetari existentiale printr-o intrebare ce nu ar trebui sa surprinda: CE ESTE FEMEIA?...ohooo..cate raspunsuri ati putea da,nu-i asa..mai ales voi,barbatilor....William Shakespeare da un raspuns agreat de mine:•Femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli...ce?..nu crezi ca e adevarat?..uita-te in jur...aproapte nicio carte celebra nu poate spune ca nu a introdus,printre randurile ei,o idee referitoare la femeie:dezamagiri,sperante desarte,iubiri implinite,dar mai apoi sfasiate de altele,toate alcatuiesc un mix deloc de neglijat...atatea crime ascund cartile prafuite in rafturi despre barbati ce nu au mai putut trai fara iubirea celeia careia i-a inchinat toata viata si existenta lui....asadar...daca va mai intrebati vreodata ce e femeia,e foarte simplu:ceva de neinteles...ati crezut vreodata ca ati descoperit-o?...
Mai ganditi-va o data...de cate ori nu ati primit din partea ei o lectie la care poate nici nu visati..sau un raspuns...de cate ori nu v-a intors cuvantul...de ce va suparati ca vrea sa fie egala cu voi?...Va loveste in orgoliul propriu?....E simplu:va simtiti amenintati,va ganditi fiecare secunda ca oricand va poate lua locul?...de ce?..pentru ca v-a ispitit si prima data,v-a dat din marul ei,iar voi,ca niste simple animale,care se gandesc numai la instincte ati acceptat...si acum..de ce negati suprematia ei?..sunteti asa de penibili,parca as rade...de ce nu s-au scris carti despre voi,cantece,definitii...de ce nu aveti si voi o zi a voastra?...nu contati,simplu....da..ati cunoscut femei simple in gandire si ati facut incomparabila asemanare?...nu toate sunt asa...unele au invatat sa invinga...desi greu..au invatat..si acum va asalteaza si intr-un final va va lua locul...vor tot...va vor viata si o vor avea...asa ca daca macar vreti sa va comparti cu EA,raspundeti-va la intrebarile de mai sus....si lasati ipocrizia deoparte....negati ca va pierdeti complet in fata un trup aproape perfect,ca nu va puteti stapani in fata unui zambet....
Intrebam ieri pe o prietena ce ne-am face fara barbati...si ea mi-a raspuns sincer: AM CONDUCE LUMEA!....incep din ce in ce mai mult sa ii dau dreptate...asa ar trebui sa faci si TU....coboara de pe piedestalul pe care te-ai urcat singur....imi provoci mila...nu intelege ca as nega existenta ta...nu..de altfel esti un mijloc prin care EA se face remarcata....in fine..poate echilibrul ying si yang exista...

Fetele de la XII B

Se spune adesea ca viata de licean e cea mai frumoasa si cea mai plina de semnificatii....ei,bine,chiar asa e....stateam ieri si ma gandeam ca astia 4 ani au trecut asa de repede si nu am apucat sa savurez si eu clipele alea minunate,care pana acum nu s-au mai intors si sunt sigura ca nu se vor mai intoarce.Nu am trait si eu betii d'alea ca intre fete,pierderi de nopti etc...insa nu as putea spune ca am ratat alte lucruri,de ex. :la noi in clasa este un mini-salon cosmetic (Diana indreapta parul,Catalina macheaza,Adina face unghiile,Eliza ne da informatii despre produse,extensii etc.),iar noi suntem intotdeauna bine informate.... Imi amintesc acum de ziua de vineri,cand am facut poze pentru sfarsit de promotie..:)))))vai...ce era la noi in clasa...mirosea a par ars,a tot felul de cosmetice,parfumuri,unele isi scoteau extensiile,altele si le puneu,unele isi faceau complimente,altele strigau la cele care nu erau aranjate...binenteles k a trebuit sa facem nu stiu cate poze pana sa ne placa una...asa suntem noi..si sincer..nici nu m-as vedea altfel....tipam una la alta,ne injuram....dar fiecare suntem incluse in diferite bisericute,noi inventam modele noi de copiat(minihartiute,pixuri zburatoare prin clasa,casca de la telefon si banalul caiet deschis,binenteles,pe banca). Insa toate acestea sunt intrecute de discutiile noastre....nu..nu ai cum sa iti imaginezi despre ce vorbim,barfa e la noi o necesitate...tot timpul avem ceva de spus,iar cand e nevoie de parerea noastra,mereu avem ceva interesant de spus,ba in legatura cu uniforma,ba in legatura cu fondul scolii si al clasei(care nu s-a dat aproape deloc in istoria clasei noastre) si alte subiecte,cu care,desigur nu suntem de acord....si de ce?..simplu....pentru ca o adoram pe doamna director,pentru ca daca facem tampenii...si un profesor ne spune:ma duc la Director sa va spun....noi..ca sa calmam spiritele spune :N-AI TUPEU!.... Noi suntem noi si sincer,nu cred ca as vrea sa fac parte din alt colectiv,chiar daca suntem noi mai rebele,in sensul bun...ne-am distrat minunat la majorat la Sibiu,unde am lasat-o pe diriga si am iesit toate in club 2seri la rand dansand pe cuburi,vesele pana la maxim,ne distram atunci cand iesim in oras si cand mergem la Shh sa gatim.....radem si traim acum,la sfarsit de liceu..pentru ca acum ne-am gasit in sfarsit fiecare grupul preferat...drept pentru care,vreau sa le salut pe zapacitele mele,specificand ca ordinea nu conteaza,ca toate imi sunt dragi si ca o sa imi fie un dor nebun de ele... In ordinea numerelor de pe tricou(impreuna cu vorbele lor celebre): 1)Denisa Miron(aolo....nu plec,ptr ca imi pune absenta,chiar asa..oare cate am...semestrul asta trebuie sa iau numai 10..) 2)Dumi(ce faci,femeie?domn'profesor,ce fac si eu cu notele,ca trebuie sa imi iasa si mie 10,imi trebuiesc la admitere..am luat la facultateeeee...plec in Angliaaaaaaaaaaa) 3)Shh(bai nene,ba.....fata ce-ai?...Doamneeeeeeeee...) 4)Caty(din punct de vedere psihologic mi-am dezvoltat unele capacitati de a intelege cuvintele si a le folosi cu sensul lor....pisyyyyy...) 5)Mary(aolooooo...Bianca....iti dau numai tie fond de ten..) 6)Alle(...baby....ce faci?...am primit de la zuzu o pereche de casti rozzz..) 7)Ely..(...fataaaaaaaaa.....trebuie sa imi dau jos extensille astea....pufuuuu) 8)Diana(eu nu vreau sa am copii..poate infiez unul....nu trebuie sa pui la suflet) 9)Nao(aolooooooo...fata esti proasta rau..) ...........si lista ar mai putea continua....le pup pe toate si le multumesc ca mi-au facut cei 4ani de liceu mai frumosi,cu speranta ca inca nu s-au teminat tampeniile noastre......

Poveste de iubire.....

,,Ea-eleva la liceu , El-undeva departe, prea departe de ea,intre ei- 9ani diferenta...totusi,un simbol minunat al vietii,un anume destin,ii aduc impreuna,intr-un timp si spatiu putin nefiresc-un training la o banca...

Isi zambesc frumos,se remarca reciproc....si dupa cateva zambete,fiind amandoi bine ancorati in era internetului,fac schimb de adrese si de numere de telefon....

Trec zile,el nu o mai vede,desi isi doresc amandoi sa se revada,fiind cuprinsi de magia primului sentiment si a unor sclipiri puternice ce au fiecare in ochi,insa ea pleaca...acasa....

Incercand sa pastreze fiecare imaginea celuilalt in minte,incercand fiecare sa isi dea o sansa relatiei acestea,care pare imposibila,venind dupa doua despartiri dureroase,dar parca uniti de ceva magic....vorbesc frenetic pe mess,discutii incepatoare,dar care ii fac pe fiecare dintre ei sa isi doresca mai mult,sa creada ca de data asta va fi ceva special pentru fiecare,iar acest lucru se concretizeaza in faptul ca el,dupa doua saptamani de mess,ii declara ca o considera ,,iubita,,....ea,desi neglijand ceea ce simte pentru el,considerand ca e doar o simpla atractie...la care,inevitabil nu se poate impotrivi..continua jocul...adoarme cu el in gand,se trezeste cu el in gand,ii poarta mereu de grija,asa cum stie ea,se supara cand nu o suna,sare de bucurie cand ii trimite un mesaj.....

Destinul pare a tine cu ei si ii face sa se intalnesca peste o luna....ea vine in orasul lui....o vede...o imbratiseaza...se saruta ametitor,dupa mai multe priviri de bucurie sincera...amandoi simtind lipsa celuilalt,amandoi dorind parca mai mult,oricum...cu acceasi sclipire ca la inceput....merg la un suc,asa cum isi promisesera...si incearca sa sa cunoasca.....el o duce acasa la el....totul e minunat...insa ea....trebuie iar sa plece.....

Incercand sa pastreze legatura....vorbesc in continuare...ore la telefon....pe mess,isi fac planuri cum sa se apropie,cum sa reziste fiecare,spunandu-si soapte de iubire,in care amandoi incearca sa creada,isi promit ca o sa-si aleaga steaua lor atunci cand o sa se revada....insa timpul...pentru ca e intotdeauna factor important de uitare ...le slabeste legaturile...se vad rar....dar nu e suficient...el doreste ca relatia lor sa mearga mai departe...ea...il iubeste in felul ei,insa il iubeste.....la sfarsitul anului au 3incercari de despartire,ultima....terminandu-se....au incercat,insa a fost prea mult....ea a avut incredere,a purtat mii de certuri cu cei dragi pentru el,el..poate...a luptat in felul lui....acum sunt prieteni....el,a trecut in noul an cu altcineva,a uitat-o pe cea careia ii spunea ,,micuta,,...a uitat ....si-a gasit o tipa aproape de varsta lui(25),lucrand tot in banca...desi poate nu o va uita pe cea careia ii spunea k nici 10 ani nu s-ar plictisi cu ea,pe cea cu care isi facuse planuri.....ea,e sigura ca se vor reintalni...el..probabil la fel....si atunci....oare va exista ceva sa ii faca sa se opresca din sarutari.....oare va exista ceva care ii va mai lega...poate o amintire...cum se vor comporta ei oare?.....Ea..a ramas dezamagita ca s-a terminat asa,parca prea au zburat toate:momente fara glas si respir,momente de fericire,vise neimplinite,toate transformate in amintiri...el.....poate e bine...Atatea deziluzii au loc in mintea ei....si isi da seama ca unele momente nu au fost adevarate,ca el nu e ceea ce ea vrea,ceea ce isi doreste...si ii pare rau....l-a crezut altfel,dar s-a dovedit a fi altcineva....

Si uite asa s-a mai scris o fila din povestea ei de viata,in care,odata a intalnit un baiat,iar acum roaga timpul sa o ajute sa-l uite...pentru ca el..NU A MERITAT...

"Scrisoare de dragoste" - cea mai minunata carte ever...

"Scrisoare de dragoste"...de ce am ales-o pe ea?....Pentru ca este cartea care mi-a zdruncinat profund imaginea pe care o aveam despre dragoste,relatie...bla,bla,bla......si...oarecum,initial,m-am regasit si eu in ea.....o tipa care isi intalneste marea dragoste intr-un tren...ceva banal pana aici...se casatoreste cu tipul respectiv,doar pentru ca ea nu a cazut in bratele lui de prima data si el se decide asupra unui santaj sentimental,ceea ce ii si reuseste....ambii avand o situatie materiala destul de precara,dar devin familia tipica saraca dar intelectuala,uniti intre ei parca de un fir de panza de paianjen:aproape invizibil....dar foarte puternic...el se desparte de ea pentru ca a intalnit o alta femeie din asa-zisa ,,societate,, ,pentru care nu simte decat un interes irezistibil,lasand comoara dragostei aceleia unice pentru....o situatie materiala infloritoare.....dar asa cum este soarta,care mie mi se pare fascinanta si mereu gata sa te ia prin surprindere.....el isi da seama k tot pe ex-wife o iubeste,ca banii nu ii tin de caldura sufletului si in cele din urma se sinucide,purtand regrete enorme in suflet.....si..asa este....niciodata sa nu speri k tot ceea ce faci nu se va intoarce impotriva ta...ohoooo...si cat de bine...si cat de repede.....asadar...un mic sfat....fiti voi naturali...nu cautati sa fiti fete dure si nebune si baieti perversi si mai stiu eu ce alte descrieri maneliste care apar pe la televizor....asadar...o recomand cu caldura celor care mai cred in puterea cartilor si au placere sa citeasca....apropo..e scrisa de Mihail Drumes....iar in final....va dau un mic citat,care mi-e placut enorm:<<>>

Inceput:de ce un blog?

De ce un blog?...Curioasa intrebare...pentru ca e la moda...ptr k e glamour...pentru ce....e uite..m-am hotarat sa imi verific competentele de scriere...mi se pare interesanta ideea de posta ceea ce gandesti pe un site unde sa il pot vizualiza diferite persoane....ptr k Shh ne tot povesteste de blogul ei...uite k am si eu unul Shh..suntem chit..asadar..de acum incolo....va astept pe cei care ma cunosc...dar nu numai...sa cititi,daca vi se pare interesant..ceea ce uneori aberez si eu pe aici....