Lumea e intr-o continua schimbare....
Ne uitam peste tot in jur si vedem fete de oameni fericiti,tristi,optimisti....uneori ma gandesc ce s-ar intampla daca as putea sa trec pe langa ei si sa le citesc gandurile...ce as descoperi:tendinte sinucigase,framantari psihice sau doar simple ganduri?Sunt 6miliarde de caractere si un numar infinit de idei ce le compun pe acestea...
M-am oprit pentru o clipa si am inceput sa ma analizez....fac asta atunci cand ma plictisesc de viata reala si caut un univers compensatoriu unde sa pot purta o discutie cu ,,EU-l,, meu...am descoperit multe:in primul rand m-am hotarat ce vreau de la viata,ce facultate vreau sa urmez,ce cariera(imi place teatrul,cei care ma cunosc stiu asta...acolo ma simt bine,acolo pot fi ce vreau fara sa fiu judecata de ceilalti).Dupa am observat o schimbare in atitudine,in comportament,o nervozitate nefondata.Mi-am facut o introspectie si mi-am dat seama ca eram foarte nefericita.Spun eram pentru ca,intre timp, m-am ,,vindecat,,.De la ce pornise totul?...Hmmm...stiu eu mai bine.Astfel am incercat sa ,,lucrez eu cu mine,, cu gandurile mele,cu tot ceea ce simteam pana atunci,am incercat sa invat sa fiu matura.Si am reusit.Acum simt ca sunt alta.Micile esecuri m-au ambitionat si m-au facut mai puternica.Am capatat insa si o mica reticenta,sunt mai rece....si am descoperit ca imi e bine...poate asa trebuie sa fiu...am invatat sa iert,pentru ca astfel ma pot considera implinita cu mine,la urma urmei de ce sa urasti?Doare mai tare indiferenta...stiu asta tot din propria experienta....si inca ceva...am invatat sa cred in soarta,destin si roata care se invarte si te poarta fie sus,fie jos,te invata sa ii respecti pe ceilalti....
Am invatat multe si ma bucur ca sunt asa acum,chiar daca am 17 ani si unii ma cred ,,fetita,, eu ma simt bine asa cum sunt si consider ca in fiecare zi am ceva nou de invatat,chiar daca voi fi condamnata de unele ,,domnisoare,, care poate in capsorul lor micut viseaza sa devina urmatoarea sotie a lui Iry...
Sunt multe de zis si poate le voi aminti pe parcursul acestui blog....
Va pup pe toti si va transmit o replica ce mie imi place enorm:"Numai in haite de oameni destepti vom reusi..."
Si? Mergem impreuna la admitere? M-as bucura enorm...si sincer tu ai muuuuuuuuuuulte sase sa reusesti, doar cateva secrete si admiterea e floare la ureche! :*
RăspundețiȘtergereAsta cu haitele de oameni destepti eu am adus-o in clasa...Si ma simt mandra din cauza asta; si eu am preluat-o la randul meu de la Chirila!
RăspundețiȘtergereMai Bianca...eu incerc sa fiu rezervata in sfaturile pentru teatru. Din moment ce esti decisa, ce sens are o parere care oricum nu e avizata si probabil nici avantajoasa pentru tine ACUM! Teatrul pana la urma este o relativitate. O chestie care moare pe zi ce trece si nu tine de foame. Acum, nu stiu, sti care este pararea mea despre asta. Pentru mine teatrul se termina exact cand spectacolul se termina si trebuie sa ma ridic de pe scaun...
Oricum, daca simti ca asta ti-e drumul...just do it! Cred ca cel mai important, afterwords, este sa-ti asculti sufletul si sa te indrepti acum exact catre ce te vezi facand ppeste 10-20-30 de ani...Nu cred ca e prea mult timp de oscilari. Timpul e scurt si nu ai de ce sa incepi o facultate si sa continui cu alta.
Is just my point of view...este pana la urma doar forma scrisa a ceea ce probabil ti-am mai zis pana acum.
Te pup.