duminică, 6 martie 2011

Flyling...

Imi incep postarea asta din dorinta de a mai vorbi, fie chiar virtual..imi e usor daca nu am in fata un "public" caruia sa ma scuz ca nu am toate cuvintele la mine sau ca am introdus eronat o idee doar ptr a spune ceva frumos...nu, nu vreau asta...vreau doar sa scriu..ma linisteste, imi confera o gura de aer pe care mi-o doresc acum...
Nu vreau sa fiu judecata, interpretata sau ajutata..nu, vreau doar sa scriu acum, pentru tine...nici tu nu stii ca scriu pentru tine, nu ai avea cum...
Imi e dor de mine, cum eram eu in momentele astea, gandeam, visam, meditam, ma rugam pentru ceva bun...imi doream sa fie ceva bun si..imi reausea..a venit si momentul acela, am avut ceva bun...nu stiu daca a fost o impresie de moment, imi e greu sa spun asta...au fost clipe de neuitat si...atat...le-am strans in palma si am suflat...ma detasez cu greu de suflarea aceea de viata, dar din pacate nu mi-a placut si nu imi va placea sa traiesc niciodata cu prea multe compromisuri...nu imi place sa ma leg de ceva daca eu simt ca locul meu nu e acolo...astazi pot fi cu tine aici, dar daca, doar daca indraznesti sa imi faci ceva rau, jur ca plec si nu ma vei mai intalni niciodata...chiar am puterea asta, oricat te-as iubi de mult...
Uneori am impresia ca nu ma cunosc foarte bine, dar nu e nici pe departe asa..am fost surprinsa de multe ori de mine...sunt instabila...si sunt greu de pastrat...asa mi s-a spus...si mare dreptate a avut...si sunt omul extremelor...pot sa te urasc pana la refuz sau pot sa te iubesc si sa nu am nevoie nici macar de aer...imi place sa risc, imi place sa ma reinventez in fiecare zi si sa fac ceea ce altii nu ar indrazni(din principii, morala,judecata). Imi e dor de noi, asa cum am fost candva, asa cum stiu ca nu vom mai fi...imi e dor de ceva nou care sa ma tina langa el..pentru totdeauna...sa radem toata ziua si sa ni se para suficient, sa mancam o inghetata sau un cartof prajit si sa ne hranim doar din zambete, sa plecam intr-o dimineata pe jos fara sa avem vreo directie, sa imi gasesc numele scris pe plaja sau sa primesc o floare pe care sa mi-o pun in par... dulci fantezii...din pacate, asa cum mi s-a mai spus, nu poti trai din asta...viata e mai mult decat atat, dragostea trece prin stomac si prin portofel...si daca eu nu vreau sa accept asta? Daca eu vreau mai mult de la cineva si daca el...nu isi face aparitia?
Imi e frica de singuratate, nu vreau si nu pot sa ma bucur singura...pe langa cariera si o familie frumoasa imi doresc si fericire...prea mult nu? In general cer prea mult de la mine..de ce oare sa gandesc acum..nu pot doar sa fac?
Zambesc ,incerc sa imi fac o incheiere frumoasa si sa revin la ceea ce sunt..un om purtat de soarta...iar ai viasat Bianca...persoana pe care tu ti-o doresti nu exista...sau daca exista, de ce nu face nimic sa fim impreuna? Pacat...nu voi mai astepta mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu